-Cine esti,si de ce ma arunci din copac?
-Sunt eu,vantul rece de toamna.
-Dar a venit toamna atat de repede?
-Da,zilele calde au zburat ca gandul.
-Ce rau imi pare
Compunere: Vantul si frunza
-Te rog, vantule, nu mai bate asa de tare!
-Eu bat cat vreau si cat pot eu de tare!
-Dar, ma smulgi din copac!
-Si ce-mi pasa!
-Esti foarte rau!
Compunere: Frunza si vantul
– Ce faci vantule?
– Imi fac treaba,scutur frunzele din copaci.
– Dar de ce?
– Toamna, frunzele cad si formeaza un covor gros ruginiu.
Compunere: Frunza şi vântul
A venit toamna .Frunzele au inceput sa cada din copacii . O frunza mai jucausa se opreste in fata unui vant rece de toamna :
-Buna ziua, frunzulico!
-Buna ziua, vant! Sunt si vantul cel cumplit!
-O ,eu sunt doar o frunza mica, de la palatul frunzelor . Copacii sunt casa mea.
Compunere: Magia padurii in plina toamna
Este o dupa-amiaza dezmierdata de un vant potolit,ce aduce miresme de toamna.Ma plimb pe poteca plina de copaci rosiatici si de frunze ce stralucesc ca niste monezi de aur.Lacrimile lui Octombrie uda pamantul,iar frunzele copaculor plutesc ca niste barcute.Padurea trista,aproape moarta,fiindca pasarile calatoare vaslec in inaltimi,este acum pustie.Singurii prietene care i-au mai ramas sunt vantul si frigul.
Intru in padure si vad uimita cum totul pare o magie a locurilor ce ar putea insemna o minunatie pentru multi dintre noi.Farmecul toamnei a schimbat totul in ceva ce n-a mai vazut pamantul.Cerul,parar cu fum amestecat ce-a devenit gri,stropeste pamantul cu picaturi argintii.Copaciimcu vesmantul lor de arama,sunt trsti,deoarece le-au pierit si ultimii amici.
Fiecare lucru are taina sa,una mai specuala ca alta,care ne uimesc privirile si ne conduc intr-o lume unde numai toamna,imbracat cu o rochie tesuta din aur,domneste.Poate nimic n-ar mai fi fost la fel fara strigatul cerbului infrigurat de batranul vant ce se crede stapanul tutuor.Razele palide ale soarelui abia daca ne mai viziteaza.Ploaia parka loveste cu fiecare picaturile ramurile nemiscate ale copacilor,vantul ridica frunzele moarte de la panant iar tunetele si fulgerele sperie putinele vietuitoare ramase.
Racaoarea serii se lasa incet iar noapte isi asterne perdeaua peste pamantul stors,ce cauta odihna.Imi deschid umbrella si cu pasi marunti,dar grabiti,ma indrept spre casa.Nu uit insa,sa observ un lcuru:nu doar pasarile calatoare nu se mai afla in pesiaj,ci nici picor de om,care nu sties a aprecieze magia padurii in plina toamna.
Compunere: Sfarsit de toamna
Afara sufla o adiere usoara de vant .Copacii rosiatici pierd din ce in ce mai multe frunze aurii,aramii si ruginii .Lacrimile lui noiembrie uda pamantul .Pe sol doarme zana cu rochie din frunze ruginii.Toamna, in caleasca ei de ploaie,smulge foarte multe frunze din copaci .Soarele se ascunde dupa norii cenusii .Frunzele de pe pamant stralucesc ca niste monezi foarte valoroase de aur .Padurile s-au imbracat intr-o platosa de arama .Picaturile racoroase de argint stropesc pamantul . Bruma argintie a impodobit gradina . Un vant potolit aduce miresme de toamna .Culorile toamnei sunt fara egal:de la galbenul pal , la rosul de foc .Bruma apleaca florile gingase spre iarba ofilita. Vesela,verde campie acu-i trista , vestejita .
Zana belsugului si bogatiei iar va pleca ,dar va veni la anul tot asa .