Compunere:
Ziua de azi – început de iarnă

Dupa un weekend plin de evenimente, in care am participat in fiecare seara cu parintii mei la Sarbatorile Galatiului, a venit si dimineata primei zile de scoala din aceasta saptamana. M-am trezit greu si, somnoroasa fiind, m-am spalat, m-am imbracat in uniforma si am servit micul dejun. Uitandu-ma pe geam, am vazut vremea mohorata si friguroasa de afara, cu ploaie si vant, de parca norii ar fi coborat pe pamant. Mi-am luat ramas bun de la parinti, ascultand ca in fiecare dimineata sfaturile lor despre cum sa ma comport la scoala, si am intrat pe usa clasei bucurandu-ma de revederea cu doamna invatatoare si colegii mei. Orele au fost la fel de interesante ca in fiecare zi, doamna ne-a verificat temele, ne-a ascultat la lectiile invatate si ne-a invatat multe lucruri noi, cu acelasi glas cald si uneori glumet la greselile noastre. Am primit si cateva note la niste lucrari si am fost multumita ca rezultatele mele au fost bune. Am ajuns acasa infrigurata si infometata, mi-am sunat parintii sai le-am povestit cu mandrie de notele bune pe care le luasem. Mi-am schimbat hainele iar apoi in timp ce mancam ma gandeam deja la lectiile pe care le aveam de facut pentru ziua urmatoare.
Bineinteles ca am inceput cu temele mai grele, adica romana si matematica. Din cand in cand, faceam cate o mica pauza si ma uitam pe geam, asteptand o minune, ca vara sa se intoarca iar la noi cu soarele fermecat si verdele coplesitor. Ma intristam cand imi aminteam cat de mult mai este pana soarele va redeveni regele universului insa apoi imi revenea in gand calatoria lui Mos Craciun spre noi si ma gandeam plina de speranta la tolba cu cadouri a mosului pentru toti copiii din lume.
Uraaa, mi-am terminat temele. Imi pregatesc cu multa atentie ghiozdanul pentru maine, daca mi-as uita acasa un caiet cu teme m-as face de rusine in fata doamnei si a colegilor si acesta este ultimul lucru ce mi-as dori sa se intample.
Cina cu parintii mei, putina distractie pe laptop si ultima parte din serialul preferat incheie seara. Deja imi este somn si parca as mai fi vrut sa mai citesc cateva pagini dintr-o carte inainte de a adormi, insa ochii nu ma asculta si se inchid incet-incet de parca Mos Ene imi gadila genele cu praf de somn.
Noapte buna, pe maine!

Compunere:
Ora de muzica

Incepe ora de educatie muzicala. Am scos pe banca manualul.
Ca prin magie, manualul a inceput sa imi vorbeasca:
-Buna, Ingrid!
M-am uitat la el mirata.
-Ce frumoasa este clasa ta!
-Multumesc!
-Ingrid, in interiolul meu vei descoperi tainele ascunse ale muzicii!
-Suna interesant! Mai spune-mi despre tine!
-O sa inveti notele muzicale, cantecele din voce sau la instrumente.
-Foarte frumos! Abia astept sa te rasfoiesc!

Compunere: Prietenie

– Cred ca o sa fim prieteni foarte buni!
– Abia asteptam sa te cunosc, Valentin!
– Si eu sa te rasfoiesc si sa iti patrund toate tainele, dragul meu manual de Geografie!
– Nu trebuie sa fii asa nerabdator, caci toate le vei invata pas cu pas.
– Ape, munti, capitale, tari…Sunt multe, dar voi invata despre ele cu drag.
– In cazul acesta, vom fi prieteni buni!

Compunere:
Şcoala noastră

Şcoala noastră este ca o bătrână doamnă. A fost înfiinţată în anul 1877 ca şcoală normală de băieţi, aniversând anul acesta 132 ani de existenţă.

Ea a funcţionat iniţial la Ismail, iar în anul 1878 a fost mutată la Galaţi şi numele marelui cărturar Costache Negri a început să-l poarte cu cinste din anul 1891.

Datorită grijii deosebite manifestate de Spiru Haret, din anul 1901, bătrâna doamnă şcoală îşi poarta anii în actualul sediu.

Viaţa şcolii este dată de oamenii care trăiesc în ea educând generaţiile şi de copiii însetaţi de cunoaştere. Putem spune astfel că viaţa şcolii noastre dragi este lungă şi îmbelşugată, căci în ea s-au pregătit zeci de generaţii de dascăli, care i-au făcut cinste.

Continuă lectura „Compunere:
Şcoala noastră”

Compunere:
Şcoala mea

Colegiul  National  “C.Negri” e unul dintre cele mai vechi si mai bune colegii din Romania. El a fost terminat in anul 1876 , acum 137 ani,  fiind considerat monument istoric .

Acesta si-a inceput   ,,cariera’’ sub numele de Scoala Normala “C.Negri“si avansand pana in present a devemit mandria de azi .

La 30 de ani dupa infiintarea sa a inceput primul  razboi mondial si mai tarziu si cel de-al doilea razboi. Cladirea a “supravietuit”, insa in aceasta perioada grea a fost folosita nu pentru educarea elevilor, ci ca adapost si spital pentru civili si soldati. Insa dupa acei ani teribili fiind reconditionata in totalitate.

Continuă lectura „Compunere:
Şcoala mea”