Compunere:
Mama

Era 8 martie şi nu ştiam ce cadou să îi iau mamei, deci am intrebat-o:

–         Mamă, ce cadou ai vrea să îţi cumpăr ?

–         Eu nu vreau un cadou ,ci vreau să fii cuminte şi ascultătoare .

Atunci am inteles că mama îşi dorea doar să fiu cuminte, totuşi eu nu puteam să nu îi iau ceva, aşa că am început să mă gândesc la un cadou potrivit.

Oare ar fi potrivit un lănţişor ? Să sper că da.

Am rugat-o pe bunica să meargă cu mine pentru a putea achiziţiona cadoul. Când am ajuns la magazine a trebuit să aleg din foarte multe modele şi m-am oprit la unul care reprezenta o inimă. Bucuroasă de alegerea făcută am plecat spre casă.

Când i l-am dat mamei, nu a fost foarte bucuroasă din cauză că, după cum ştiţi, ea vroia doar să fiu cuminte. Am asigurat-o pe mama, că îşi va primi şi cadoul dorit şi că mă voi strădui să fiu cât mai cuminte, pentru că o iubesc foarte mult.

Compunere:
Flori pentru mama

Mama este fiinta cea mai draga care ma ajuta sa infrunt fiecare obstacol al vietii si care niciodata nu cere rasplata pentru truda sa.
Fiecare zambet al ei este o raza binefacatoare.Inima eidaruieste numai iubire si bunatate,iar mintea ei patrunzatoare si inteleapata ma ajuta sa rezolv micile probleme ale copilariei.
Chipul mamei este zugravit in cele mai de pret minunatii ale naturii.Boabe de cafea ii sunt ochii ,doua piersici dulci si coapte ii sunt obrajii,iar gura o ciresa rosie.Noaptea s-a incurcat in parul ei si a uitat sa mai plece.
-Ce doriti,domnisoara?ma trezeste din visare florareasa.
-Nu stiu de cat timp ma aflam in fata Minunatiilor Pamantului admirandu-le si multumindu-le ca exista pentru a le oferii celor dragi.
-As dori niste flori pentru mama.Stiti…e ziua ei.
-Cate?
Par putin incurcata ,dar socotesc:o floare pentru bunatatea ei,o floare pentru rabdarea cu care imi asculta problemele,o floare pentru ajutorul pe care mi-l da in fiecare zi,o floare pentru noptile nedormite cand boala ma incearca,o floare pentru…si continuu asa pana cand formez cel mai mare si minunat buchet.
Dar,cea mai frumoasa floare sunt eu,imi spune deseori mama.Si floarea se roaga ca Zeita frumusetii,bunatatii si a intelepciunii sa devina nemuritoare.Se simte minunata in palmele-i calde si simte dragostea ce se revarsa deasupra ei.

Compunere:
Flori pentru mama

Imi amintesc bine acea zi.Ma pregatisem mult pentru acea zi , o zi speciala care nu stiam cand o sa se intample ci doar ca o sa se intample. Facusem un plic , un plic mare si portocaliu in care aveam sa pun “florile mamei”. Zece zile am tinut stresul unui adult pe umerii mei mici si zilnic ma stresam caci “florile mamei” nu erau gata. Zece zile am taiat , am decupat, am colorat si am lipit cu atentie caci odata lipit , taiat sau desenat gresit acea “floare” era destinata  “peirii”. Incepusem sa nu mai dorm noptile cu gandul ca mama va veni si ”gradina de flori a mamei”nu va fi gata.Nimeni alt cineva din familia mea nu a primit de la mine asemenea ”flori” colorate , erau flori colorate si desenate special.Nimeni nu stia ca eu am facut o “gradina”, nimeni nu m-a auzit , nimeni nu m-a vazut , nimeni nu m-a simtit ca am lucrat in taina. A sosit ziua cea mare: ea a venit, a ajuns, imi amintesc intocmai spusele ei :
„-Oare ce fel de flori pot fi?” ,ea stia ca nu ii aduc flori oarecare..
“-Deschide si afla !” i-am spus eu..
Ea a deschis plicul iar florile mele au incantat-o enorm. Surpriza era una reusita si munca mea nu a fost in zadar.

Compunere:
Zâna cea bună

Într-o dimineaţă de vară, m-am trezit cu dureri de cap. Deoarece m-a cuprins gripa, am rămas acasă. Simţeam cum răceala mă cuprindea din ce în ce mai tare.

Deodată, pe uşiţa mică de ciocolată, a intrat o zână înaltă, cu părul ca abanosul şi buzele de rubin. Ea a observat că am temperatură şi mi-a pregătit din plante magice, o licoare dulceagă şi călduţă, apoi s-a aşezat lângă mine şi cu ochii ei căprui, m-a făcut să mă simt mai bine. Cu bagheta ei strălucitoare, din perle şi nestemate, a adus în cameră personaje din cartea pe care o avea în mână, apoi, mi-a citit din ea.

Când să aflu şi sfârşitul poveştii am deschis ochii, iar lângă mine, stătea cea mai dragă fiinţă din lume. Nu ştiam de ce, dar, semăna foarte mult cu zâna din vis.

De atunci, în fiecare dimineaţă, zâna vine şi mă sărută cu dragoste pe frunte. Ştiu că aţi înţeles cine este această fiinţă minunată. Nu-i aşa?

Compunere:
Flori pentru mama

Cand m-am nascut, desi plangeam….tu deja ma iubeai. Toate realizarile mele ti le datorez tie. Iti multumesc ca m-ai invatat lucruri importante, care acum, ma ajuta enorm. Esti mai frumoasa ca orice floare rara si ai un parfum deosebit. Ochii tai, care ma privesc intr-un mod deosebit, sunt ca doua stele de pe cer, care sclipesc cel mai tare.

Dragi copii din lumea intreaga, sa oferim mamei nostre flori albe si sa-i spunem cu mult drag “Te iubesc”!

Compunere:
Flori pentru mama

Aş vrea să-mi amintesc cum a fost atunci când am văzut pentru prima dată ochii mamei mele, dar nu pot.
Atunci când m-am născut eram un bulgăre de om venit pe o rază de soare şi aerul mirosea a crizanteme şi frunze ruginii. Tata mi-a povestit cum a decurs prima întâlnire dintre mine, bulgărele însufleţit şi ochii mamei mele.
Mama mea este foarte pricepută, are un suflet frumos şi este cea mai deşteaptă deoarece îmi dă întotdeauna răspunsurile potrivite. Ea plânge rar, dar mi-a zis tata că atunci când m-a văzut prima dată, ochii ei s-au umplut de lacrimi, aşa cum se umple seara cerul de stele…
–    De ce a plâns mama, tată?
–    Pentru că eşti cel mai minunat dar. Nimic nu se poate compara cu fericirea care a cuprins inima mamei tale în acel moment.
Aşa mi-a explicat tata. Înţelesesem, dar parcă tot era o umbră de negură pe priceperea mea. Am întrebat-o pe mama ce a însemnat naşterea mea pentru ea şi mi-a zis:

Continuă lectura „Compunere:
Flori pentru mama”

Compunere:
Flori pentru mama

A sosit iarna cu ploaia ei de steluţe albe şi pufoase, precum mângâierile dulci ale mamei.
Iarna este anotimpul preferat al mamei. Ea îmi transmite şi mie de fiecare dată bucuria sărbătorilor de iarna. Mirosul de cozonac cald şi scorţişoară din bucătărie mă relaxează.
În minte îmi vine imaginea mamei: ochii albaştri ca apa unei mări, glasul duios, pielea albă ca zăpada şi câte şi mai câte. Emoţia cadourilor, bucuria sărbătorilor, toate mi le dă ea.
Brusc, în faţa ochilor mi-a apărut Crăiasa Zăpezii în caleaşca ei plină de puful iernii.
-Bună seara, Crăiasă! am spus eu.
-Bună!
-Te rog mult să-mi dai nişte flori de nea de pe rochia ta să i le dăruiesc mamei!
-Sigur! Ia câte vrei şi fă-i cel mai frumos buchet!
Când Crăiasa m-a atins cu mâna ei de gheaţă, am tresărit. Am realizat că visasem. Mă uitam pe geam, la primii fulgi din această iarnă.
Mama a intrat brusc în cameră, iar eu i-am spus:
-Mamă, aceste flori sunt pentru tine! arătând la florile de nea de pe geam.