Compunere:
Povestea florilor

Iarna, natura este trista deoarece nu exista flori. Fara flori nu sunt culori. Iarna a inghetat albastrelele si margaretele. Dar acum, cand se apropie sosirea primaverii, bulbii florilor sunt gata sa arate florile lor magice.

Doua floricele discutau:

~Eu m~am trezit si port noua mea rochie alba cu interiorul galbui! a spus margareta. Este foarte frig. Cred ca la anul voi iesi din pamant putin mai tarziu, cand soarele va mangaia cu razele sale.

~Hainele mele sunt mult mai frumoase. Petalele mele de un alb imaculat le bat pe ale tale!

~Tu te lauzi, iar eu inghet aici!

~Nu te mai plange atat, daca mie nu imi e frig, nici tie nu ar trebui sa iti fie.

In timp ce floricelele se certau, Maria a trecut prin apropiere.

~Au aparut exact la timp pentru a le darui mamei de ziua ei!

Fata a inceput sa le culeaga. Margareta s~a bucurat crezand ca va ajunge intr~un loc calduros, insa ghiocelul stia ca daca nu vor ramane in pamant se vor ofili. Dar mama le~a plantat inapoi in pamant.

Si asa s~a terminat povestea florilor!

Compunere:
Iarna

De vreo trei zile, au inceput sa roiasca albinele cele albe ale iernii. Unele coboara incet, altele se rotesc in vazduhul plumburiu ca intr-un dans ametitor, apoi ating pamantul imbracandu-l cu o mantie alba si stralucitoare.
Norii grei si posomorati acopera incet, incet bolta cerului.
In calesti de vijelii, Doamna Iarna a pus stapanire peste lume. Copacii goi, lipsiti de frunzisul umbros si de trilurile vesele ale pasarelelor au primit straie noi de sarbatoare. Casele dormiteaza sub acoperisurile grele.
Pe derdelus e mare zarva. Zeci de saniute, coboara ca trasnetul la vale. Copiii sunt tare fericiti iar glasurile lor cristaline se aud in departari.
Toti oamenii asteapta cu nerabdare venirea lui Mos Craciun si marea sarbatoare a Nasterii Domnului.
Iarna aduce bucurie, liniste si impacare in sufletele tuturor.

Compunere:
Scrisoare

Nu o sa crezi ce mi s-a intamplat aseara! In satul robit de iarna, la ferestrele caselor si-a facut aparitia Craiasa Zapezii intr-o sanie argintie. Cu a sa bagheta, Craiasa facea fulgii sa danseze si picta flori de gheata pe la geamurile inghetate.
Cand trecea pe langa ei, oamenii de zapada se aplecau in fata frumusetii ei divine. Cred ca le-a venit sa inroseasca.
Cu ai ei conduri de clestar, Regina si-a zis:
-Ce frumos e iarna!

Imagini inline 1

Poezie:
Iarna a venit agale

A venit iarna agale,
Cu fuioare de ninsoare
Şi se-aşază în pridvoare,
Lăsând flori fermecătoare.

Un brad mare stă de strajă,
Parcă e albit c-o vrajă.
Neaua s-aşternut în cale,
Săniuţe merg la vale.

Iar gheaţa de pe cărare,
Străluceşte a cristale.
Crivăţul e în putere,
Provocând parcă durere.

În casă, focul din sobă mocneşte
Şi frigul el risipeşte.
Flăcările rubinii,
Topesc fulgii alburii.

Moşul daruri ne aduce,
Şi-n şosetă ceva dulce.
Laptele el l-a băut,
A dat si-unui elf cărunt.

Iarna a revenit la viaţă,
Purtând rochia de gheaţă.
A trimis şi nea în zori,
Din înfumuraţii nori.

Compunere:
Începutul iernii

Astăzi este a treia zi de decembrie. Mă uit pe fereastră şi văd teiul din grădină înfruntând cu curaj vântul nemilos ce parcă încearcă să-l scoată din rădăcină.
În gropile de pe trotuar apa s-a adunat în ochiuri, gazde bune, ce primeau stropii de ploaie rece şi pătrunzătoare.
Purtate de vântul rece, frunzele îngălbenite îşi trăiesc ultima clipă, dezbrăcând copacii şi lăsându-i înfriguraţi.
Bolta e cenuşie, iar norii fumurii se întrec într-o fugă fără câştigător.
Pe la prânz, ca prin farmec, vântul a rămas fără suflare şi s-a dat bătut, iar ploaia s-a oprit. Încet, încet norii s-au mai risipit şi un soare timid şi palid a încercat să-şi facă simţită prezenţa, dar fără mare succes.
A fost o zi capricioasă şi plină de surprize, care de fapt nu este decât începutul iernii.

Compunere:
Ziua de azi – început de iarnă

Dupa un weekend plin de evenimente, in care am participat in fiecare seara cu parintii mei la Sarbatorile Galatiului, a venit si dimineata primei zile de scoala din aceasta saptamana. M-am trezit greu si, somnoroasa fiind, m-am spalat, m-am imbracat in uniforma si am servit micul dejun. Uitandu-ma pe geam, am vazut vremea mohorata si friguroasa de afara, cu ploaie si vant, de parca norii ar fi coborat pe pamant. Mi-am luat ramas bun de la parinti, ascultand ca in fiecare dimineata sfaturile lor despre cum sa ma comport la scoala, si am intrat pe usa clasei bucurandu-ma de revederea cu doamna invatatoare si colegii mei. Orele au fost la fel de interesante ca in fiecare zi, doamna ne-a verificat temele, ne-a ascultat la lectiile invatate si ne-a invatat multe lucruri noi, cu acelasi glas cald si uneori glumet la greselile noastre. Am primit si cateva note la niste lucrari si am fost multumita ca rezultatele mele au fost bune. Am ajuns acasa infrigurata si infometata, mi-am sunat parintii sai le-am povestit cu mandrie de notele bune pe care le luasem. Mi-am schimbat hainele iar apoi in timp ce mancam ma gandeam deja la lectiile pe care le aveam de facut pentru ziua urmatoare.
Bineinteles ca am inceput cu temele mai grele, adica romana si matematica. Din cand in cand, faceam cate o mica pauza si ma uitam pe geam, asteptand o minune, ca vara sa se intoarca iar la noi cu soarele fermecat si verdele coplesitor. Ma intristam cand imi aminteam cat de mult mai este pana soarele va redeveni regele universului insa apoi imi revenea in gand calatoria lui Mos Craciun spre noi si ma gandeam plina de speranta la tolba cu cadouri a mosului pentru toti copiii din lume.
Uraaa, mi-am terminat temele. Imi pregatesc cu multa atentie ghiozdanul pentru maine, daca mi-as uita acasa un caiet cu teme m-as face de rusine in fata doamnei si a colegilor si acesta este ultimul lucru ce mi-as dori sa se intample.
Cina cu parintii mei, putina distractie pe laptop si ultima parte din serialul preferat incheie seara. Deja imi este somn si parca as mai fi vrut sa mai citesc cateva pagini dintr-o carte inainte de a adormi, insa ochii nu ma asculta si se inchid incet-incet de parca Mos Ene imi gadila genele cu praf de somn.
Noapte buna, pe maine!

Compunere:
O speranta

Este iarna. Padurea a amortit sub plapuma de argint. Fagii dormeau adanc, vis lung cat doua vieti, doar unul nu visa. Statea si se gandea la primavara voioasa si prietenoasa cu coroana de flori.

Timpul trecea, iar Micul Fag nu inceta sa mai spere ca-ntr-o zi o sa cante in cor cu pasarelele, o sa adoarma la glasul lor melodios si o sa fie mangaiat de razele soarelui.
Iata ca ziua dorita a venit in frunte cu capetenia sa, ghiocelul.
– Ghiocelule, iti multumesc ca m-ai ascultat si mi-ai adus primavara.
– Vointa ta a fost de mare folos!
– Acum am tot ce mi-am dorit vreodata: cantecul pasarelelor.
– Bucura-te cat mai mult, caci timpul trece repede precum tristetea ta, primavara!
– Nu o sa-ti para rau ca mi-ai adus fericirea! Te voi rasplati!
– Atunci suntem prieteni, iar eu iti voi da un sfat: mereu sa ai SPERANTA!

Compunere:
La patinaj

Astazi dupa ce am terminat lectiile am iesit impreuna cu Ana,Victor si Cornel la patinaj pe lacul din spatele casei mele.Acolo am un bat cu care am batut in gheata sa vedem daca este destul de groasa pentru a patina.Dupa ce am vazut cat de groasa este ne-am luat patinele si am inceput sa ne jucam pe gheata. In timp ce se jucau, Cornel si cu Victor, Cornel a cazut pe gheata. Eu si ceilalti i-am sarit in ajutor. L-am dus pana acasa.

-Va multumesc din tot sufletul!spuse Cornel. Sunteti cei mai buni prieteni! Va multumesc!
Noi i-am raspuns:
-Nu ai pentru ce,Cornel!
-Am invatat ca de acum inainte sa nu mai alerg pe gheata cea periculoasa,spuse Cornel.

Compunere:
Vacanta de iarna

E vacanţa de iarnă, iar eu mi-am propus să plec într-o călătorie la munte. Drumul a fost plăcut doar că, prin unele locuri ploaia şi ceaţa îmi aminteau de toamnă şi mă duceau cu gândul că iarna nu vrea să vină şi pe la noi.

Pe măsură ce ne apropiam de munţi, aerul devenea tot mai rece şi din cauza altitudinii, urechile mi se înfundau. Bucuria noastră, a mea şi a surorii mele, a fost fără margini cănd am văzut zăpadă. Deşi nu era foarte multă, ea acoperea împrejurimile. Când s-a lăsat întunericul, a început să ningă.

A doua zi, când ne-am trezit şi ne-am uitat pe fereastră, nu ne venea să credem. Totul era ca în poveşti: crengile brazilor încărcate de zăpadă stăteau parcă să se rupă, gardurile aproape că nu mai existau iar acoperişurile caselor semănau cu nişte uriaşe căciuli de vată de zahăr.

Am ajuns pe pârtie unde era o atmosferă de sărbătoare: soare, muzică, veselie şi multe glasuri de copii care se bucurau de zăpadă. Alături de ei, am petrecut clipe frumoase dându-mă cu sania, la ”snow tubing” şi schiind.

Spre seară, viscolul ne-a gonit acasă de la locul  distracţiei. Oricum, nici energie prea multă nu mai aveam.

Deşi obositoare, a fost o vacanţă reuşită, cu multe amintiri frumoase!