Compunere:
Copilaria

O lume, poate de unii înţeleasă…..E frumoasă, cat timp trăieşti emoţiile si pataniile ei…….Am avut o copilărie normală,cu păţanii,năzbîtii si încă ceva! Frumuseţe……De fiecare data descopeream un lucru nou,o minune pe care ne-o oferă copilăria…Iar acum, caut printre petalele amintirilor unele ofilite, altele abia inflorite….si descopăr lucrurile amuzante care s-au întîmplat………

Trăiţi din plin si veţi reuşi! Credeţi în trecut si veţi afla!! Credeţi în copilăria voastră pentru ca nu se ştie în ce moment veţi avea nevoie de ea.

Cronica de … serbare

A fi sau a nu fi ? Aceasta era intrebarea care ne framanta cu doua saptamani inainte de serbarea de Craciun.
Pana la urma s-a dat verdictul : va fi serbare . Toata lumea a sarit in sus de bucurie . Doamna invatatoare ne-a lasat sa ne organizam singuri programul . Un val de bucurie a patruns in clasa.

Joi , la ora trei si jumatate , toti eram pe scena si cantam colinde care ne bucura inimile an de an . Parintii nostri au primit colindatorii . Noi ne-am straduit si am cantat din toate puterile.

Anto , Teutu , Cristina , Carina , Andrei , TEO si Ilona au cantat cate un cantecel ca sa ne impresioneze cu talenul lor secret.

Au urmat ” clasicii” . Andrei , Ruxandra, Diana si Jalbioara ne-au demonstrate cat de usor e sa canti la pian … daca vrei .

Apasati aici pentru a vedea poza mare

Continuă lectura „Cronica de … serbare”

Compunere:
Flori pentru mama

Aş vrea să-mi amintesc cum a fost atunci când am văzut pentru prima dată ochii mamei mele, dar nu pot.
Atunci când m-am născut eram un bulgăre de om venit pe o rază de soare şi aerul mirosea a crizanteme şi frunze ruginii. Tata mi-a povestit cum a decurs prima întâlnire dintre mine, bulgărele însufleţit şi ochii mamei mele.
Mama mea este foarte pricepută, are un suflet frumos şi este cea mai deşteaptă deoarece îmi dă întotdeauna răspunsurile potrivite. Ea plânge rar, dar mi-a zis tata că atunci când m-a văzut prima dată, ochii ei s-au umplut de lacrimi, aşa cum se umple seara cerul de stele…
–    De ce a plâns mama, tată?
–    Pentru că eşti cel mai minunat dar. Nimic nu se poate compara cu fericirea care a cuprins inima mamei tale în acel moment.
Aşa mi-a explicat tata. Înţelesesem, dar parcă tot era o umbră de negură pe priceperea mea. Am întrebat-o pe mama ce a însemnat naşterea mea pentru ea şi mi-a zis:

Continuă lectura „Compunere:
Flori pentru mama”

ECOU!

Felicitări pentru seriozitatea cu care aţi pregătit evocarea POETULUI NAŢIONAL!

Mi-a plăcut felul în care aţi recitat, modul în care aţi ilustrat în lucrările plastice poeme eminesciene; mi-a plăcut spontaneitatea şi inteligenţa dialogului  cu invitatul nostru, poetul Viorel Dinescu, fiorul recitărilor împreună şi al cântecelor pe versuri eminesciene.

Sunt mândră de voi, copii!

Compunere:
Cele trei daruri

A fost odata pe vremea cand oamenii inca mai credeau in povesti, avea sa se intample ceva special.
Anul adica tatal ceor trei anotimpuri s-a hotarat sa le dea fiicelor sale cate un cadou!
Acesta chemandu-le la el le spuse:
-Voi toate imi sunteti dragi si va rog sa nu fiti geloase una pe cealalta! Asa ca sa incepem sa impartim. Tu, Iarna vei primi o diadema de argint incrustata cu diamante, o rochie impodobita cu flori de gheata si doua pungi de argint cu perle care te vor ajuta sa-ti lasi fustele peste intreaga lume!
Si acestea fiind spuse Iarna facu un reverans in semn de multumire si apoi un pas inapoi. Anul continua cu primavara si zise:

Continuă lectura „Compunere:
Cele trei daruri”

Compunere:
O intamplare neobisnuita !

Ne strecuram pe poteca serpuitoare de la marginea padurii . Sorin se oprea din cand in cand si privea uimit la florile care ne ademeneau cu parfumurile lor. Linistea adanca era tulburata de trilurile fermecatoare ale unei privighietori. Deodata am vazut o casa uriasa, din lemn negru de abanos, ce parea nelocuita. Cum noi eram rataciti, ne-am gandit sa innoptam acolo. Am intrat in casa apoi am tulit-o repede din ea, din instinct. Nu stim ce am simtit, vazut sau auzit, dar sigur era ceva neplacut acolo ! Brusc o haita de lupi au inconjurat locul . Nu erau mari,dar erau groaznic de multi ! Constientul imi zicea sa intru in casa,sa ma adapostesc . Insa subconstientul nu-mi dadea voie ! Dar,cum vointa este mai puterica decat creierul,am intrat . M-a coplesit intunericul ! Nu era nici o fereastra !
Sorin : stam aici pana pleaca lupii ! Nici o secunda mai mult !
Peter : categoric !
Sorin : am o lanterna!
A aprins lanterna . O uriasa gaura in podea ni s-a deschis in fata ! Mergem lipiti de perete , pana in apropierea unor scari ce duc la etaj . Sorin pune lumina pe casa scarii si un tsunami de lilieci ies dezechilibrandu-ne si facandu-ma sa cad in groapa din podea .

Continuă lectura „Compunere:
O intamplare neobisnuita !”

15 IANUARIE – POETULUI NAŢIONAL!

„Vreme trece, vreme vine…” – Poetul

………………………………………………………………………………………………………………….

„…Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va vesteji pe cer în depărtări, până când acest pamânt să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale.” – G. Călinescu

„…Să ne aducem pururi aminte despre Mihai Eminescu, cel mai ales dintre toţi scriitorii acestui neam.” – M. Sadoveanu

Ştim noi să păşim prin vreme alături de Eminescu?

Compunere:
Flori pentru mama

A sosit iarna cu ploaia ei de steluţe albe şi pufoase, precum mângâierile dulci ale mamei.
Iarna este anotimpul preferat al mamei. Ea îmi transmite şi mie de fiecare dată bucuria sărbătorilor de iarna. Mirosul de cozonac cald şi scorţişoară din bucătărie mă relaxează.
În minte îmi vine imaginea mamei: ochii albaştri ca apa unei mări, glasul duios, pielea albă ca zăpada şi câte şi mai câte. Emoţia cadourilor, bucuria sărbătorilor, toate mi le dă ea.
Brusc, în faţa ochilor mi-a apărut Crăiasa Zăpezii în caleaşca ei plină de puful iernii.
-Bună seara, Crăiasă! am spus eu.
-Bună!
-Te rog mult să-mi dai nişte flori de nea de pe rochia ta să i le dăruiesc mamei!
-Sigur! Ia câte vrei şi fă-i cel mai frumos buchet!
Când Crăiasa m-a atins cu mâna ei de gheaţă, am tresărit. Am realizat că visasem. Mă uitam pe geam, la primii fulgi din această iarnă.
Mama a intrat brusc în cameră, iar eu i-am spus:
-Mamă, aceste flori sunt pentru tine! arătând la florile de nea de pe geam.

Compunere:
Viaţa

Cum ar fi viaţa fără suisuri si coborasuri? Va spun eu: nu a fi viaţa. Ea este întuneric si lumina, iubire si blestem, cădere si izbanda, putere! Dar ceea ce o face mai frumoasă este faptul ca în fiecare zi omul are senzaţia ca renaste, la fel ca dupa lupta cu un obstacol de neinvins, în care iese castigator. Chiar dacă ne oferă lucruri bune si rele, ar trebui sa fim fericiţi, pentru ca fără ea noi nu am exista.