Compunere: Apolodor și mașina timpului

Dacă vă era dor de Apolodor și profesorul Transtemporalinventator, am găsit o compunere foarte frumoasă de anul trecut care ne povestește o pățanie stiințifico-fantastică a celor doi.

Ghicim autorul? Sau poate se recunoaște el însuși/ea însăși?

Trimiteți și voi compuneri la adresa și le postăm pe site, sa le admire toată lumea!

Compunere:
Autoportret

Eu sunt un copil simplu, ca oricare copil. Nu ma laud si nici nu ma cred „vedeta” ca altii. Iata cateva lucruri despre mine.

Sunt modest, dar nu ma dau in vant cu asta. Par a fi genul acela de copil cu atitudine, dar n-am eu obraz sa ma leg de colegi sau de altcineva. „Calm” este cuvantul care ma reprezinta.

Sunt de inaltime medie, ochii caprui reprezinta echilibrul, de aceea nu ma panichez foarte repede. Mai intai gandesc situatia, consecintele si o cale de scapare. Parul blond inchis, tuns mai tot timpul scurt reprezinta rebelitatea cu care savarsesc eu faptele.

Multi zic ca scoala este locul unde pierdem timp, dar ii pot contrazice cu o dovada foarte importanta: scoala este locul unde ne cultivam imaginatia, iar rodul este bogat! Ea este a doua casa a noastra si ar fi foarte pacat daca n-am respecta-o. Eu mai cred ca nu pot fi obligat sa stau acasa, sa ma joc, sa fiu privat de scoala. La scoala studiem pentru a deveni „cineva”pe viitor!

Acesta sunt eu si sper ca ati inteles mesajul meu catre voi.

Compunere:
Povestea florilor

Iarna, natura este trista deoarece nu exista flori. Fara flori nu sunt culori. Iarna a inghetat albastrelele si margaretele. Dar acum, cand se apropie sosirea primaverii, bulbii florilor sunt gata sa arate florile lor magice.

Doua floricele discutau:

~Eu m~am trezit si port noua mea rochie alba cu interiorul galbui! a spus margareta. Este foarte frig. Cred ca la anul voi iesi din pamant putin mai tarziu, cand soarele va mangaia cu razele sale.

~Hainele mele sunt mult mai frumoase. Petalele mele de un alb imaculat le bat pe ale tale!

~Tu te lauzi, iar eu inghet aici!

~Nu te mai plange atat, daca mie nu imi e frig, nici tie nu ar trebui sa iti fie.

In timp ce floricelele se certau, Maria a trecut prin apropiere.

~Au aparut exact la timp pentru a le darui mamei de ziua ei!

Fata a inceput sa le culeaga. Margareta s~a bucurat crezand ca va ajunge intr~un loc calduros, insa ghiocelul stia ca daca nu vor ramane in pamant se vor ofili. Dar mama le~a plantat inapoi in pamant.

Si asa s~a terminat povestea florilor!

Compunere:
AUTOPORTRET

Mă numesc Vlad-Augustin Chioralia şi am unsprezece ani. M-am născut la Galaţi, în anul 2002. Singurul copil al familiei sunt eu.

Eu sunt brunet, am ochi căprui şi o expresie academică. Sunt slăbuţ şi atletic.

Sunt un bun fotbalist şi alergător. La ora de sport sunt activ, deşi am reuşit să stau doar parţial în cap.

Eu sunt şi puternic, deoarece practic o artă marţială numită aikido.

Deşi sunt frumos, nu sunt deloc neştiutor. Sunt chiar foarte deştept! La istorie sunt mereu cel mai activ şi iau doar note bune. Dar sunt foarte bun şi la matematică, română, sport, geografie, civică, educaţie financiară şi muzică.

Sunt harnic, silitor şi organizat. Am mereu un plan eficient care rezolvă toate problemele mele şi ale celorlalţi oameni.

Am calitatea de a fi un lider înnăscut. Pot să conduc un grup foarte bine. Asta se datorează faptului că sunt corect şi nu plec urechea la vorbele celorlalţi .

Mă consider un om plin de onoare, care nu se lasă înfrânt. ,,Nu eşti pierzător, până nu e gata lupta!.” Această maximă mă îmbărbătează mereu.

Sunt creativ şi talentat. Mereu fac lucruri de la Art Attak. Sper să fiu mereu apreciat. (Acesta fiind un fragment de proză.)

Cu siguranţă, sunt cel mai aventuros om din clasă,şcoală, cartier, oraş, judeţ!

Portretul meu are numai calităţi. Sunt fericit şi frumos, deştept şi talentat, harnic şi devotat, dar sunt şi un prieten de nădejde!

Compunere:
Care cu boi

Nicolae Grigorescu este cel mai mare pictor roman. In unele din tablourile sale el reda scene care infatiseaza viata la tara. Unul dintre aceste tablouri este ,,Care cu boi”.

Mie, acest tablou, imi sugereaza viata simpla si linistita de la tara. Oamenii se intorc agale de la camp, boii trag carutele rumegand linistiti.

Drumul prafuit, inserarea, taranii care par multumiti de ce au lucrat in acea zi, iti creaza impresia ca totul se desfasoara chiar atunci sub ochii tai.

Taranii din picturile lui Grigorescu impartasesc o stare de voieosie, de incredere si optimism.
Prin operele sale, el a imbogatit tezaurul picturii romanesti si universale.