Compunere:
Flori pentru mama

A sosit iarna cu ploaia ei de steluţe albe şi pufoase, precum mângâierile dulci ale mamei.
Iarna este anotimpul preferat al mamei. Ea îmi transmite şi mie de fiecare dată bucuria sărbătorilor de iarna. Mirosul de cozonac cald şi scorţişoară din bucătărie mă relaxează.
În minte îmi vine imaginea mamei: ochii albaştri ca apa unei mări, glasul duios, pielea albă ca zăpada şi câte şi mai câte. Emoţia cadourilor, bucuria sărbătorilor, toate mi le dă ea.
Brusc, în faţa ochilor mi-a apărut Crăiasa Zăpezii în caleaşca ei plină de puful iernii.
-Bună seara, Crăiasă! am spus eu.
-Bună!
-Te rog mult să-mi dai nişte flori de nea de pe rochia ta să i le dăruiesc mamei!
-Sigur! Ia câte vrei şi fă-i cel mai frumos buchet!
Când Crăiasa m-a atins cu mâna ei de gheaţă, am tresărit. Am realizat că visasem. Mă uitam pe geam, la primii fulgi din această iarnă.
Mama a intrat brusc în cameră, iar eu i-am spus:
-Mamă, aceste flori sunt pentru tine! arătând la florile de nea de pe geam.

Compunere:
Viaţa

Cum ar fi viaţa fără suisuri si coborasuri? Va spun eu: nu a fi viaţa. Ea este întuneric si lumina, iubire si blestem, cădere si izbanda, putere! Dar ceea ce o face mai frumoasă este faptul ca în fiecare zi omul are senzaţia ca renaste, la fel ca dupa lupta cu un obstacol de neinvins, în care iese castigator. Chiar dacă ne oferă lucruri bune si rele, ar trebui sa fim fericiţi, pentru ca fără ea noi nu am exista.