Compunere:
Primăvara

Intr-o zi geroasa de iarna a rasarit o floare minuscula ,era ceva verde mic pitulat printe  zapada alba .Dupa vreo cateva saptamani era o floare cum nu a mai vazut nimeni . Era alba si cu o tulpinita dreapta si verde .

Dupa vreo cateva saptamani alte flori ca el au crescut peste tot si alte flori tot atat de frumoase ca el. Peste vreo cateva saptamani zapada  a  disparut . Oameni se intrebau:
– Oare ce s-a intamplat cu toata zapada?
– A disparut , ca prin minune ! a spus un om.

Continuă lectura „Compunere:
Primăvara”

Compunere:
Vestitorii primăverii

Este sfârşitul iernii. Baba Iarnă conduce lumea de trei luni. Printre nămeţii de nea, a răsărit ghiocelul. Furioasă, Baba Iarnă îl întreabă pe ghiocelul delicat:

–    Cum de îndrăzneşti să vii să îndepărtezi zăpada? Cine te-a trimis, ghiocelule? Nu cumva sora mea, Primăvara?
–    Ba da! Cum ai ghicit, Babă Iarnă?
–    Păi numai ea m-ar da la o parte!
–    Dar e timpul ei să vină şi să aducă burie pe pământ!
–    Ba nu! Abia acum mă iubesc copii mai mult. Să ştii dacă nu vorbeşti cu sora mea, s-ar putea să te distrug!!
–    Bine, dar mâine mă voi întoarce Babă Iarnă!
–    Fie, dacă aşa trebuie, ar mai întâi să vorbeşti cu Primăvara, bine?

Continuă lectura „Compunere:
Vestitorii primăverii”

Compunere:
Zâna cea bună

Într-o dimineaţă de vară, m-am trezit cu dureri de cap. Deoarece m-a cuprins gripa, am rămas acasă. Simţeam cum răceala mă cuprindea din ce în ce mai tare.

Deodată, pe uşiţa mică de ciocolată, a intrat o zână înaltă, cu părul ca abanosul şi buzele de rubin. Ea a observat că am temperatură şi mi-a pregătit din plante magice, o licoare dulceagă şi călduţă, apoi s-a aşezat lângă mine şi cu ochii ei căprui, m-a făcut să mă simt mai bine. Cu bagheta ei strălucitoare, din perle şi nestemate, a adus în cameră personaje din cartea pe care o avea în mână, apoi, mi-a citit din ea.

Când să aflu şi sfârşitul poveştii am deschis ochii, iar lângă mine, stătea cea mai dragă fiinţă din lume. Nu ştiam de ce, dar, semăna foarte mult cu zâna din vis.

De atunci, în fiecare dimineaţă, zâna vine şi mă sărută cu dragoste pe frunte. Ştiu că aţi înţeles cine este această fiinţă minunată. Nu-i aşa?

Compunere:
Şcoala mea

Colegiul  National  “C.Negri” e unul dintre cele mai vechi si mai bune colegii din Romania. El a fost terminat in anul 1876 , acum 137 ani,  fiind considerat monument istoric .

Acesta si-a inceput   ,,cariera’’ sub numele de Scoala Normala “C.Negri“si avansand pana in present a devemit mandria de azi .

La 30 de ani dupa infiintarea sa a inceput primul  razboi mondial si mai tarziu si cel de-al doilea razboi. Cladirea a “supravietuit”, insa in aceasta perioada grea a fost folosita nu pentru educarea elevilor, ci ca adapost si spital pentru civili si soldati. Insa dupa acei ani teribili fiind reconditionata in totalitate.

Continuă lectura „Compunere:
Şcoala mea”

Compunere:
Iarna – prinţesa tărâmurilor îngheţate

Se spune ca exista o multime de legende .Eu o sa va spun una  cu o printesa frumoasa.
Inainte de cum venea iarna cu viscolul ei geros venea de la miazanoapte o printesa a taramurilor inghetate, care era frumosa ca un fulg de nea. Avea parul de argint, o rochie din fire de aur si aripi din puf de nori. In castelul ei de gheata mai are oameni de zapada, care brodau cu manutele lor fulgi de nea.

Ianainte de venirea zorilor ea presara peste sate fulgii de nea.
Aceasta este o legenda.

Compunere:
Iarna – prinţesa tărâmului îngheţat

Cu plapuma ei alba,fluturii albi de matase, iarna printesa taramului inghetat, se asterne pe umerii dalbi ai tarii. Cu fata ei stralucitoare, ii picura din ochii cristalini fulgi de matase, care formeaza un asternut peste toata natura. Din caleasca ei de cristal, aduce bucuria sarbatorilor de iarna.Spiritul srbatorilor de iarna intra voios in sufletele oamenilor,adus de adierea lina a vantului care aduce odata cu venirea lui roiul de fulgii de nea.

Cand zapada se asterne, copiii isi i-au saniutele si merg la derdelusul gata pregatit. De asemenea la fiecare pas vezi oameni de zapada. Toti copiii o iubesc, pe aceea care a adus in sufletele oamenilor bucuria sarbatorilor de iarna si venirea lui Mos Craciun.

Iarna – printesa taramului inghetat, este anotimpul zapezilor!

Compunere:
Palatul Florilor

E primăvara. Soarele răsare somnoros. Eu ies bucuroasă afară. Trenul încărcat cu ceilalţi pasageri (florile), mă aştepta fericit.

Doamna Zambilica, alături de soţul ei, Ghiocelul, şi cei 100 de pitici toporaşi, copiii lor, mă salutau bucuroşi. Mă întreabă “ce mai fac” deoarece nu ne-am văzut de mult. Conductoarea Lăcrămioara alături de şoferiţa Laleluţa întreabă cine coboară la staţia Palatul Florilor. Toţi am răspuns ca palatal e locul unde ne vom petrece vacanţa florilor.

Palatul Florilor era frumos si colorat, iar la poartă ne aştepta o domnita frumoasă, cu părul bălai. Rochia ei, alcătuită din flori, se mişca in toate părţile când se plimba. Era insăşi Primăvara, care ne-a întâmpinat cu drag. În această vacanţă am aflat toate lucrurile despre primavară şi am devenit cele mai bune prietene.

Îmi place acest anotimp deoarece atunci când vestitorii săi vin pe pământ, toată natura de trezeşte la viaţă!

Compunere:
Ziua mea de nastere

Cred ca multi stiti ca sambata,pe 24 ianuarie mi-am sarabtorit ziua de nastere la gradinita Piticot.Am implinit 10 ani(probabil acum iti spui in minte:”La multi ani”).Mi-am invitat toti colegii din clasa,inclusiv pe doamna invatatoare.

Cu o ora si jumatate inaintea petrecerii,eram foarte nelinistita.Ma intrebam daca va fi vreun copil,deoarece in ziua aceea mai era si petrecerea lui Danut.M-am imbracat,si,am plecat in drum spre petrecere foarte,foarte bucuroasa.Cand am ajuns acolo,spre fericirea mea,nu a trebuit sa astept prea mult invitatii deoarece am ajuns odata cu Ilona.Apoi,rand pe rand,au ajuns aproape toti copii invitati.La ora18 a inceput petrecerea.La inceput am dansat un…dans in perechi.Eu am facut pereche cu Sabina.

Apasati aici pentru a vedea mare

Continuă lectura „Compunere:
Ziua mea de nastere”

Compunere:
O zi pe nedrept uitată

Sambata a fost 24 ianuarie. A fost petrecerea Ioanei. Asta,stie toata clasa! Ce nu stiu daca mai stie cineva in afara de mine,e faptul ca a fost si Ziua Unirii!

Asta am aflat-o de la mama,care in loc sa ma duca la Mc Donald’s,ca tot omu modern,m-a dus la Muzeul”Casa Cuza Voda” ,care muzeu,aveam sa aflu,este amenajat in casa care a apartinut familiei Domnitorului Alexandru Ioan Cuza.Cand a fost ales domnitor,Domnul Cuza era Parcalab de Galati,deci ar trebui sa fim tare mandri ca primul domnitor al Principatelor Romane a avut legaturi stranse cu orasul nostru natal!

Eu mai stiu si unde se afla statuia Domnului Cuza pentru ca merg la bunica si trec adesea pe langa ea,si mereu imi spune tata:”Uite,vezi,asta e statuia Domnitorului Alexandru Ioan Cuza.A fost ales domn al Moldovei si al Tarii Romanesti,infaptuindu-se practic unirea celor doua  Principate,la 24 ianuarie 1859.Sa tii minte,sa stii cand te-o intreba doamna  la scoala!” Si eu am tinut minte iar cand doamna ne-a intrebat ce s-a sarbatorit pe 24 ianuarie,a avut surpriza sa afle ca este cineva in clasa care a auzit despre Unirea de la 24 Ianuarie! Iar acasa,cand i-am povestit tatei,mi-a spus ca aceasta zi,una dintre cele mai importante din istoria neamului nostu,este pe nedrept uitata,ca multe altele! Cu toate acestea,l-am simtit tare mandru de mine si m-am hotarat sa-i mai fac surprize placute,si lui si doamnei!