Compunere:
Ștefan Luchian

Mi-a plăcut foarte mult un tablou care se numea “Lorica cu crizanteme“. Acest tablou frumos a fost pictat de Ștefan Luchian, un celebru pictor român .
La nouă ani nu puteam să îmi explic de ce, dintre toti pictorii români, doar el îmi atrăgea într-un fel atenția. Știu ca picturile lui îmi stăruiau în memorie .
Luchian a studiat flautul și, pentru a-și câștiga existența, o perioadă de timp a cântat în orchestra Teatrului National . Pictorul redă în acest tablou, ca prin multe altele, că îi plăcea să picteze crizanteme.
Sunt multe tablouri în care a încercat să redea prin culoare frumusețea acestor flori care străjuiesc hotarele toamnelor târzii.
Mă impresionează în mod deosebit cum toate florile lui Luchian, indiferent dacă este vorba de anemone, trandafiri, imortele, crizanteme, panseluțe, albăstrele, garoafe, maci, gura leului, dumitrițe, tufănele … sunt puse în vase țărănești, vase cu motive tradiționale românești.

Compunere:
NORII GREI DE TOAMNĂ

Intr-o zi de toamna, cerul era plin de gramezi amenintatoare de nori cenusii. Pareau niste balauri fricosi, cu gurile deschise, tarandu-se greoi deasupra pamantului.
Vantul lovea salbatic pomii golasi, ce se aplecau neputinciosi. Frunzele alergau ingrozite, alungate de suflarea napraznica.
Deodata, stropi reci de ploaie se napustira peste natura vesteda. Porumbul tremura in haina lui zdrentuita . Floarea soarelui zambea stramb dintr-un colt de gradina unde fusese uitata. Ploaia biciua nemilos pamantul si ferestrele caselor. Cate o vrabiuta ciripea speriata, adapostindu-se zgribulita sub streasina casei. Totul era atat de trist!!!!

Compunere:
Randunica si codrul

O randunica intarziata si singuratica cu o parere de rau, ii spune codrului :
-Oh,codrule !Mi-ai fost  gazda buna o vara intreaga si acum trebuie sa ne despartim.
-Dar incotro te duci?
-Plec in tarile calde ,dupa familia mea,dar cu promisiunea de a ma reintoarce la venirea  primaverii.
-Bine te voi astepta,spuse codrul mahnit.
-Voi veni negresit , dar te rog sa ai grija de cuibul meu, de tine si de toti prietenii nostri din padure.
-Asa voi face !
Cu bine randunico!
-Ramas bun codrule!
Si palpaind din aripi,facu un ocol mare deasupra paduricii si se inalta sus-sus pe apa albastra a cerului ajungand din urma stolul.

Compunere:
Frunza si toamna

Frunza in noul ei vesmant,trista si uscata ii spune toamnei  :
-Uite, in ce stare sunt? As vrea sa fiu ca la inceput.

-Imi pare rau ,ca esti dezamagita dar uita-te la tine ,esti aproape la fel ,numai ca acum ai o noua rochie galbuie si mai creata.De fapt esti cea mai deosebita, dintre toate.

-Vai iti multumesc!spuse frunza .
Cred ca ai dreptate .
-Nu vrei sa participi la balul frunzelor de toamna ? Acolo se va acorda un premiu ,frunzei cu cea mai frumoasa rochie.
-Bine, voi veni!
Si astfel frunza cea trista a devenit fericita,castigand premiul pentru gratia cu care a dansat si pentru fascinanta ei rochie.

Compunere: Viata nocturna a vrajitoarelor

Toata Padurea Fermecata tremura de frica la venirea noptii: este momentul vrajitoarelor  Malefice.Hohotele lor se aud printre arbori si toti locuitorii padurii se infioara la auzul lor.

Spiridusii, dragonii si uriasii se ascund repede: noaptea este foarte periculos sa iesi…
O vrajitoare Malefica a iesit intr-o zi la vanatoare si …a prin un dragon micut si sase spiridusi!Cu ei va prepara o mancare delicioasa pentru invitatii sai.
Niste prietene mai vechi vor veni la cina pentru a sarbatori succesul serii.
In sfarsit, incepu petrecerea. Fiecare vrajitoare trebuii sa aduca un fel de mancare: cea Malefica aduse spiridusii si dragonul micut,cea Neghioaba cinci spiridusi grasuti, ideali pentru a da gust ciorbei de insecte si astfel au colaborat toate la meniu.
Dar pe cand vrajitoarele se pregateau sa manance spiridusii si dragonii, acestia asteptau nerabdatori sa vina prietenii lor sa-i salveze…
Vor ajunge la timp? Le vor invinge pe vrajitoare?

Compunere: Vrajitoarele

Era epoca in care uriasii, dragonii, capcaunii si zanele convietuiau  cu vrajitoarele in Padurea  Fermecata.  Inainte de a va povesti inspaimantatoarele intamplari cu vrajitoarele Malefice, veti cunoaste cateva dintre ciudatele lor obiceiuri.

Se trezesc pe inserat, dupa ce au petrecut toata ziua dormind si visand cosmaruri placute,viseaza salate pe baza de spiridusi, cu scorpioni, serpi si paianjeni.

Cand se trezesc, soptesc cuvinte dulci despre noaptea care se apropie.

Vrajitoarele se uita in fiecare noapte in oglinda fermecata,pentru a vedea daca sunt mai urate.

Daca le-au aparut pete, zbarcituri, cosuri, negi sau bube pe fata, sunt cele mai fericite.

In orice caz, obisnuiesc  sa-si cumpere cosmetice speciale pentru a parea si  mai ingrozitoare :pulbere din piele de broasca raioasa pentru a le iesi cute pe fata, crema de rinocer pentru a li usca pielea, carbune cu oua putrezite pentru  a face cearcane…..In fine,toate vrajitoarele sunt cochete.

Inainte de a pleca,vrajitoarele Malefice se asigura ca locuinta lor este foarte murdara,plina de praf, panze de paianjeni, noroi si frunze uscate.

Compunere: Fluturasul vorbitor

Ina a mers pe o pajiste sa culeaga flori. Aici a vazut un fluturas care statea nemiscat in mijocul unei flori.

-Ce faci aici fluturasule de stai neclintit, te-ai ranit?

-Nu, nu sunt ranit! Astept sa rasara soarele ca sa pot zbura din floare in floare.

-Dar ce le faci florilor?

-Le sorb nectarul.

-Si cum o faci, alegi florile sau le iei la intamplare?

-Da, le aleg mai ales pe cele frumos colorate.

Compunere: Spicele de grau

Intr-o zi seceratorii au intrat in lanul de grau si au exclamat:

– Ce spice mari si bogate!
– Multumim! Au raspuns spicele.
– Puteti vorbi?
– Da, putem,dar ce vant va aduce pe aici?
– Noi vrem sa va seceram si sa va ducem boabele de grau la moara.
– De ce sa mergem la moara?
– Ca sa va putem face faina.
– Mergem, dar vrem ca o parte dintre noi sa ramana samanta pentru anul viitor.
– Nici nu se poate altfel, asa recolta am vrea noi in fiecare an! spusera seceratorii.
– Noi suntem rodul muncii voastre si cum ne ingrijiti asa veti secera.

Compunere: Eu si prietena mea, Luna

Eu si catelusa mea, Luna suntem cele mai bune prietene. Cand am
venit de la scoala, Luna m-a intampinat.

De ce ma privesti asa sfios, cu ochii tai blanzi si sclipitori?
– Te asteptam sa vii, ca sa ma scoti la plimbare.
– Da, dar mai intai trebuie sa-mi fac temele.
– Bine, astept.
– Gata Luna, am terminat! Dar unde sa mergem?
Luna isi scutura urechile mari si raspunse:
– Vreau sa ma duci in parc sa ma intalnesc cu prietenii mei.
– Mergem Luna, nu mai scheuna atata.

Compunere: Dialog dintre copil si oglinda

– Draga oglinda, de ce am astazi fata asa posomorata?

– Draga mea, fata ta este aceeasi, numai ca ai avut un somn agitat si esti foarte obosita.

– Ce ar trebui sa fac sa fiu aceeasi?

– Sa te speli pe fata, pe dinti si sa faci gimnastica.

Zis si facut.

– Draga oglinda, nu-i asa ca acum arat foarte bine?

– Da, azi e bine, dar asa sa fii mereu!

– Iti multumesc foarte mult pentru sfatul acordat!