Compunere:
AUTOPORTRET

Mă numesc Vlad-Augustin Chioralia şi am unsprezece ani. M-am născut la Galaţi, în anul 2002. Singurul copil al familiei sunt eu.

Eu sunt brunet, am ochi căprui şi o expresie academică. Sunt slăbuţ şi atletic.

Sunt un bun fotbalist şi alergător. La ora de sport sunt activ, deşi am reuşit să stau doar parţial în cap.

Eu sunt şi puternic, deoarece practic o artă marţială numită aikido.

Deşi sunt frumos, nu sunt deloc neştiutor. Sunt chiar foarte deştept! La istorie sunt mereu cel mai activ şi iau doar note bune. Dar sunt foarte bun şi la matematică, română, sport, geografie, civică, educaţie financiară şi muzică.

Sunt harnic, silitor şi organizat. Am mereu un plan eficient care rezolvă toate problemele mele şi ale celorlalţi oameni.

Am calitatea de a fi un lider înnăscut. Pot să conduc un grup foarte bine. Asta se datorează faptului că sunt corect şi nu plec urechea la vorbele celorlalţi .

Mă consider un om plin de onoare, care nu se lasă înfrânt. ,,Nu eşti pierzător, până nu e gata lupta!.” Această maximă mă îmbărbătează mereu.

Sunt creativ şi talentat. Mereu fac lucruri de la Art Attak. Sper să fiu mereu apreciat. (Acesta fiind un fragment de proză.)

Cu siguranţă, sunt cel mai aventuros om din clasă,şcoală, cartier, oraş, judeţ!

Portretul meu are numai calităţi. Sunt fericit şi frumos, deştept şi talentat, harnic şi devotat, dar sunt şi un prieten de nădejde!

Compunere:
Grifonii

În mitologie, grifonii erau creaturi grozave. Ei aveau cap de vultur şi corp de leu.
Se crede că grifonii ar fi avut picioarele din faţă sub formă de gheare. Grifonii erau stăpânii cerului.Aceste creaturi fantastice puteau fi îmblânzite uşor.Erau puternici şi inteligenţi.
Păcat că grifonii sunt doar în basme. În realitate, există vulturi şi lei. Aşa că
nu vă faceţi speranţe ca Moşul să vă aducă unul.

Poezie:
Iarna a venit agale

A venit iarna agale,
Cu fuioare de ninsoare
Şi se-aşază în pridvoare,
Lăsând flori fermecătoare.

Un brad mare stă de strajă,
Parcă e albit c-o vrajă.
Neaua s-aşternut în cale,
Săniuţe merg la vale.

Iar gheaţa de pe cărare,
Străluceşte a cristale.
Crivăţul e în putere,
Provocând parcă durere.

În casă, focul din sobă mocneşte
Şi frigul el risipeşte.
Flăcările rubinii,
Topesc fulgii alburii.

Moşul daruri ne aduce,
Şi-n şosetă ceva dulce.
Laptele el l-a băut,
A dat si-unui elf cărunt.

Iarna a revenit la viaţă,
Purtând rochia de gheaţă.
A trimis şi nea în zori,
Din înfumuraţii nori.

Compunere:
Vreme rea

Este a treia zi a iernii. Speram ca acum să ningă deja, dar m-am ales doar cu o ploaie însoţită de un vânt puternic. Aşa că haideţi să vorbim despre această zi.
Când m-am trezit, ploaia încă mai curgea uşor din găleata norilor. Mi-am dat seama că au vărsat mai toată căldarea seara trecută. Mai degrabă vântul era mult mai nervos decât aseară. Păsările se ascundeau la cuiburi, adică păsările care au mai rămas, vrăbiile şi ciorile.Copacii făceau plecăciuni în faţa viforniţei.
În drum spre şcoală, afişele electorale s-au desprins din suporturile de metal. Ca o premoniţie, au rămas în suport doar posterele unui singur candidat.
În clasă, geamurile erau „lovite” de „ciocanul” vântului.
Însă,după ore, a răsărit soarele, dar o altă „armată” de nori negri era pregătită.
A fost cea mai tristă zi de toamnă/iarnă de până acum.

Compunere:
BUCURIILE TOAMNEI

Toamnă bună, darnică,
Zâna mea cea harnică,
Mere roşii ai din plin
Şi din struguri faci bun vin.

Peste codrul străveziu,
Presari praful auriu,
Copacii iar îi pictezi,
Cu un ton de arămiu.

Mâni tractorul pe ogor
Şi-aduni pământ roditor.
Păsări migratoare pleacă,
În ţări calde ne-aşteaptă.

În livezi pomii îndeamnă
Să iei nuci cu o găleată,
Să pui pere într-un coş,
Să culegi şi un măr roş’.

Porţi pe trei raşuri de pin,
Un parfum bun de pelin.
Un nor mare şi pufos,
Râde de un nor bărbos.

Iar frunzele verzi de vară,
Se machiază-n stil de toamnă.
Şi cocorul zburător,
Râde de ele de zor.

Toamna dovedeşte,
Că ea ne iubeşte.
Ne dă frunze arămii
Şi gutuile-aurii.

Compunere:
LA PESCUIT

Era o zi caldă de vară.
-Clic! Clic!
-Cine-i? întrebă bunicuţa.
-Eu, Bugs Bunny.
-Ce te aduce pe aici?
-Vreau să vorbesc cu Silvester.
-Ce vrei, Bugsss!?
-Hai cu mine şi cu Duffy la pescuit.
-OK!
Maşina porneşte spre lac. Atmosfera e tristă.Toţi sunt plictisiţi de mama focului.
Văzând chipurile plictisite ale amicilor,Silvester începu să cânte celebrul cântec al temerarului pescar:
-Iouldi duda yo ho hoy,
Noi sssuntem pessscari!
-Să ştii că nu ne înveseleşte, sâsâitule! strigă Duffy Duck.
Când au ajuns la lac, au scos undiţele şi le-au azvârlit în apă.
-E unul mare! strigă Duffy Duck entuziasmat.
Dar peştele l-a apucat pe Duff de cap. Sunetul salvării se auzea triumfător printre brazi.
-A fost o zi tare! spuse Bugs.
-Vorbeşte pentru tine! ţipă Duffy de pe targă.

Compunere:
Războiul puffleşilor

În minunata lume a puffleşilor,s-au auzit zgomote din Lumea Rea.Răutăcioşii au luat cu asalt regatul minunat al Drăguţilor.
Armata Drăguţilor era condusă de Tim,un puffle galben.Răutăcioşii erau conduşi de Rispor,un puffle negru.
Răutăcioşii au atacat,iar Drăguţii au piedut încă din primul atac o mulţime de soldaţi.Aceştia s-au retras la malul mării.
Răii i-au încercuit la mal,dar un val le-a udat blăniţa răilor,care detestă apa.
De atunci,răii nu au mai călcat pe pământul Drăguţilor.