De vreo trei zile, au inceput sa roiasca albinele cele albe ale iernii. Unele coboara incet, altele se rotesc in vazduhul plumburiu ca intr-un dans ametitor, apoi ating pamantul imbracandu-l cu o mantie alba si stralucitoare.
Norii grei si posomorati acopera incet, incet bolta cerului.
In calesti de vijelii, Doamna Iarna a pus stapanire peste lume. Copacii goi, lipsiti de frunzisul umbros si de trilurile vesele ale pasarelelor au primit straie noi de sarbatoare. Casele dormiteaza sub acoperisurile grele.
Pe derdelus e mare zarva. Zeci de saniute, coboara ca trasnetul la vale. Copiii sunt tare fericiti iar glasurile lor cristaline se aud in departari.
Toti oamenii asteapta cu nerabdare venirea lui Mos Craciun si marea sarbatoare a Nasterii Domnului.
Iarna aduce bucurie, liniste si impacare in sufletele tuturor.