Compunere:
Mama Toamnă

Mama Toamnă
Copiii Toamnei se jucau afară. Frunza, mai năstruşnică, îi pune, mai mult fără intenţie, o piedică vântului Fior.
Mama Toamnă a venit în grabă şi a întrebat:
– Ce s-a întâmplat ?
Frunza a răspuns cu glas tremurat:
– N-am vrut, a fost o greşeală din partea mea.
– Ce crezi că „meriţi” pentru fapta ta? întrebă aspru Toamna.
– O mică dojană ar fi de ajuns, căută îndurare Frunza.
– Trebuie să fii pedepsită mult mai sever, mai ales pentru că tu nu eşti conştientă ce tragedie putea sa iasă din acest incident, adăugă cu o voce naprasnică Toamna.
– Abia acum îmi dau seama, recunoscu Frunza.
– Aşadar, pregăteşte-te pentru  o pedeapsă exemplară, se auzi apoi glasul justiţiar al Toamnei.
Auzind aceasta, Frunza a îngălbenit de frică.
Se spune că încă de atunci Toamna a hotărât ca frunzele poznaşe să îngălbenească trei luni din an.

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.