Compunere:
Frunza, toamna

Rasarit. Este o noua zi de toamna tarzie, iar cerul este acoperit de nori. Batranul copac din fata casei se desparte cu tristete de frunzele care cad pe rand, formand un covor gros si fosnitor.

– De ce imi iei viata, toamna? Vreau sa traiesc la fel de mult ca batranul copac!
– Nu este posibil acest lucru, nu ai cum sa supravietuesti vantului si frigului!
– Si totusi…as vrea ca timpul sa stea in loc!
– Esti naiva! Curand te vei alatura surorilor tale, iar viata isi va urma cursul.

Vantul se inteti si smulse frunza care se agata cu ultimele puteri de creanga pe care in cele din urma o parasi, strigandu-si durerea.

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.