Este o dupa-amiaza dezmierdata de un vant potolit,ce aduce miresme de toamna.Ma plimb pe poteca plina de copaci rosiatici si de frunze ce stralucesc ca niste monezi de aur.Lacrimile lui Octombrie uda pamantul,iar frunzele copaculor plutesc ca niste barcute.Padurea trista,aproape moarta,fiindca pasarile calatoare vaslec in inaltimi,este acum pustie.Singurii prietene care i-au mai ramas sunt vantul si frigul.
Intru in padure si vad uimita cum totul pare o magie a locurilor ce ar putea insemna o minunatie pentru multi dintre noi.Farmecul toamnei a schimbat totul in ceva ce n-a mai vazut pamantul.Cerul,parar cu fum amestecat ce-a devenit gri,stropeste pamantul cu picaturi argintii.Copaciimcu vesmantul lor de arama,sunt trsti,deoarece le-au pierit si ultimii amici.
Fiecare lucru are taina sa,una mai specuala ca alta,care ne uimesc privirile si ne conduc intr-o lume unde numai toamna,imbracat cu o rochie tesuta din aur,domneste.Poate nimic n-ar mai fi fost la fel fara strigatul cerbului infrigurat de batranul vant ce se crede stapanul tutuor.Razele palide ale soarelui abia daca ne mai viziteaza.Ploaia parka loveste cu fiecare picaturile ramurile nemiscate ale copacilor,vantul ridica frunzele moarte de la panant iar tunetele si fulgerele sperie putinele vietuitoare ramase.
Racaoarea serii se lasa incet iar noapte isi asterne perdeaua peste pamantul stors,ce cauta odihna.Imi deschid umbrella si cu pasi marunti,dar grabiti,ma indrept spre casa.Nu uit insa,sa observ un lcuru:nu doar pasarile calatoare nu se mai afla in pesiaj,ci nici picor de om,care nu sties a aprecieze magia padurii in plina toamna.
Buna Ioana, multumesc mult pentru ca m-ai ajutat
Bravo, Ioana, atât pentru compunerea în sine, cât şi pentru ataşamentul faţă de proiectul care a început cu voi: site-ul acesta educaţional.
Şi cu această ocazie, vă invit pe toţi foştii mei elevi să-mi daţi semne de neuitare: dacă aţi şti cu câtă emoţie deschid site-ul la gândul că poate e vreun comentariu, articol de la voi, de publicat…