Compunere:
Singur

Este Ajunul Crăciunului! Fulgii de nea cad uşor acoperind cu o plapuma imaculată natura. Copacii împodobiţi cu promoroacă aşteaptă Naşterea Domnului. Animăluţele se pregătesc şi se mai uita după ultimele provizii pe care le pot găsi.

In casele oamenilor e zarva mare. Toata lumea aşteaptă venirea lui Moş Crăciun, iar cei mai intraziati isi împodobesc bradul cu steluţe aurii si beteala strălucitoare. Copiii aşteaptă sa-si primească cadourile, dar le vor primi abia mâine. E un peisaj de poveste!

In casa Lyrei este totul pregătit. Aceasta se uita pe geam atrasa de frumuseţea naturii.

–  Cine ar putea sa fie nefericit intr-o zi aşa de frumoasa si speciala? Gândi ea.

S-a hotărât sa mai iasă puţin afara sa admire peisajul. Isi ia paltonul si iese din casa. In timp ce se uita la copacii împodobiţi cu zăpada, ii atrase atenţia un miorlăit.

– Oare ce o fi? Întreba ea speriata.

S-a întors si a văzut in spatele ei un pui de labrador dârdâind de frig. “Cine l-ar fi putut abandona in seara de Crăciun” gândi ea, pentru ca avea si zgarda. Curioasa s-a dus la politie care era la doi paşi de casa ei ca sa afle povestea micuţului catelus.

– Doi oamenii si l-au cumpărat singuri drept cadou de Crăciun si l-au lăsat pe strada spunând ca nu pot avea grija de el! Spuse unul dintre poliţişti.
– Ce bătaie de joc ! gândi Lyra.
– Labradorul are in jur de zece saptamani si il chema Theo..
-Si nimeni nu face nimic pentru a-l salva ??? întreba Lyra curioasa.
– Pai… la plasament nu mai sunt locuri si oamenii sunt destul de ocupaţi ca sa mai aibă si grija lui..
– Ei bine, eu nu sunt !! Crăciunul însemna sa fii bun si de ce n-am ajuta acest suflet sa aiba si el parte de un Crăciun ca la carte ? întreba Lyra nervoasa si pleca.

Ajunsa acasă, i-a povestit mamei ei toata întâmplarea si aceasta a acceptat sa-l păstreze. Aşa si-a petrecut si micul Theo primul Crăciun din viata lui, alături de cineva care chiar tine la el.