15 IANUARIE – POETULUI NAŢIONAL!

„Vreme trece, vreme vine…” – Poetul

………………………………………………………………………………………………………………….

„…Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va vesteji pe cer în depărtări, până când acest pamânt să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale.” – G. Călinescu

„…Să ne aducem pururi aminte despre Mihai Eminescu, cel mai ales dintre toţi scriitorii acestui neam.” – M. Sadoveanu

Ştim noi să păşim prin vreme alături de Eminescu?

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

7 răspunsuri la „15 IANUARIE – POETULUI NAŢIONAL!”

  1. Eminecu a fost,este si va fi mereu Tatal Tuturor Operelor Romane! Este tatal poeziei si cel care a creeat cu adevarat sensibilitatea in poezia romana.Mihai Eminescu este un nume pe care nu il spui cum,cand si unde vrei,ci el se pronunta numai acolo unde se simte rima lui.El a trait alaturi de (cum zice si in poezia Luceafarul) o preafrumoasa fata,pe nume Veronica Micle.Frumoasa era dragostea si iubirea intre ei, ,,pana ce moarte i-a despartit”.Mihai este un nume oarecare,dar Eminescu nu il mai poti uita,dupa clipa in care ai auzit ca pe acest pamant a existat El.Sa il cinstim in continuare si sa partam in memoriea noastra de copil,macar cate o strofa din fiecare peozie scrisa de El,pentru ca nici una nu merita tratata cu indiferenta.

  2. Abea astept concursul de recitari de maine. Poetul nepereche , luceafarul poeziei romanesti, va insufleti sufletele noastre cu versuri pline de simtire. Sa-i pastram amintirea vie , respectand si iubind limba romana , cum poate nimeni altul nu a facut-o. 🙂

  3. O, ramai, ramai la mine……..
    Mai tii minte din liceu??
    M-ai intors in urma cu 30 de ani
    Cei mai frumosi ani.
    Maine il vom sarbatori si noi pe marele poet. Din program face parte si cantecul nostru.

  4. LA STEAUA

    La steaua care-a rasarit
    E-o cale-atât de lunga,
    Ca mii de ani i-au trebuit
    Luminii sa ne-ajunga.

    Poate de mult s-a stins în drum
    În departari albastre,
    Iar raza ei abia acum
    Luci vederii noastre.

    Icoana stelei ce-a murit
    Încet pe cer se suie;
    Era pe când nu s-a zarit,
    Azi o vedem, si nu e.

    Tot astfel când al nostru dor
    Pieri în noapte-adânca,
    Lumina stinsului amor
    Ne urmareste înca.

    (1886, 1 decembrie)