Publicat pe

Compunere:
Flori pentru mama

scris de
13
Adaugă un comentariu

A sosit iarna cu ploaia ei de steluţe albe şi pufoase, precum mângâierile dulci ale mamei.
Iarna este anotimpul preferat al mamei. Ea îmi transmite şi mie de fiecare dată bucuria sărbătorilor de iarna. Mirosul de cozonac cald şi scorţişoară din bucătărie mă relaxează.
În minte îmi vine imaginea mamei: ochii albaştri ca apa unei mări, glasul duios, pielea albă ca zăpada şi câte şi mai câte. Emoţia cadourilor, bucuria sărbătorilor, toate mi le dă ea.
Brusc, în faţa ochilor mi-a apărut Crăiasa Zăpezii în caleaşca ei plină de puful iernii.
-Bună seara, Crăiasă! am spus eu.
-Bună!
-Te rog mult să-mi dai nişte flori de nea de pe rochia ta să i le dăruiesc mamei!
-Sigur! Ia câte vrei şi fă-i cel mai frumos buchet!
Când Crăiasa m-a atins cu mâna ei de gheaţă, am tresărit. Am realizat că visasem. Mă uitam pe geam, la primii fulgi din această iarnă.
Mama a intrat brusc în cameră, iar eu i-am spus:
-Mamă, aceste flori sunt pentru tine! arătând la florile de nea de pe geam.

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

13 răspunsuri la „Compunere:
Flori pentru mama”